Ce înseamnă caterisirea?

Iubiților credincioși,

Pentru că încă sunt tulburări în parohiile Oglinzi, Cărpiniș, Drăgănești, Sârbi, Torino și mănăstirea Cotârgași, comunități în care preoții parohi/slujitori au fost caterisiți, deși s-au mai explicat într-un articol motivele pentru care aceștia au fost caterisiți și ce înseamnă caterisirea, vom încerca să le amintim din nou cât mai simplu, pe înțelesul tuturor, atașând totodată și textul canoanelor ce au fost la baza caterisirii preoților respectivi.

În termeni simpli, ce înseamnă caterisirea unui preot? Caterisirea înseamnă ridicarea tuturor drepturilor de a sluji vreo lucrare sfinţitoare a Bisericii şi trecerea vinovatului în rândul mirenilor, pe scurt, preotul caterisit nu mai are dreptul să săvârșească nicio slujbă a Bisericii (fie că e Taina Sfântului Maslu, sau SfântaLiturghie, sau orice altceva ce doar preotul poate săvârși). Prin urmare, acestuia i se ridică toate drepturile pe care le are ca preot și devine un simplu mirean, un creștin ca oricare altul.

De asemenea, odată cu depunerea din treapta preoției, caterisirea reprezintă și recunoașterea pierderii harului de către Sfântul Sinod(episcopii)al Bisericii de care aparține preotul respectiv. „Cel ce nu este cu Hristos(în toate ale sale) este împotriva Lui”. Și logic, cel care este împotriva lui Hristos nu poate fi din rândul celor care sunt ai lui Hristos. Odată ce legea firii ne arată că nu se cuvine ca cineva care e purtător de faptă rea să se numească slujitor al Binelui, tot așa trebuie să se procedeze și în cazul preotului caterisit. Odată cu căderea lui morală de la adevăr și prin aceasta pierderea harului, preotul trebuie să fie oprit și de la slujirea celor sfinte.

Ca să înțelegeți, preoții Petru Dascălu, Dumitru Săftian, Eufrosin și Iustinian de la Mănăstirea Eden și Efrem din parohia Torino, nu au fost caterisiți pentru că a avut Sfântul Sinod ceva cu ei, dimpotrivă. Aceștia au fost chemați la ședință, Sfântul Sinod a încercat să le explice că ceea ce fac ei nu este bine, dar ei nu au vrut să asculte de Sfântul Sinod și au continuat cu dezbinarea. Prima dată aceștia au fost opriți de slujbă, pentru că așa se procedează, iar Sfântul Sinod a așteptat un semn de pocăință din partea lor pentru a putea să-i repună în funcție. Însă, pentru că nu au vrut să ajute Biserica să rămână în unitate și au continuat să facă păcate și să-l încurajeze pe fostul mitropolit să-și ducă la capăt planul de dezbinare, Sfântul Sinod a hotărât să fie caterisiți.

Așa s-a procedat și cu fostul mitropolit, dar dacă acesta, din mândrie și slavă deșartă și din cine știe ce alte motive nu a vrut binele și unitatea Bisericii, a fost exclus din orice drept de slujire al Sfintelor Taine.

Motivele au fost simple:

  • Comunică sau se roagă cu un alt cleric caterisit (slujbele ce s-au ținut la Oglinzi în care au slujit un diacon caterisit și unul oprit de slujbă):

Textul canoanelor 11 Apostolic și 4 Antiohian redau aceleași idei:Dacă cineva, cleric fiind, cu caterisit cleric împreună s-ar ruga, să se caterisească și el.”; ”Dacă vreun episcop caterisit de sinod sau presbiter sau diacon ar îndrăzni să lucreze ceva din cele liturgice încredințate lor odinioară, atât episcopul cât și presbiterul și diaconul să nu mai aibă vreo nădejde, că la alt sinod vor putea să se mai apere și să-și recapete reintegrarea. Și cei ce sunt păcătoși în complicitate cu ei să fie lepădați din biserică, mai ales dacă ei au știut de hotărârea caterisirii dată mai inainte”.

Slujind cu clericii cei caterisiți, fostul mitropolit a căzut sub pedeapsa poruncită de  aceste canone, iar în această cursă i-a atras și pe ceilalți slujitori cu care a liturghisit. Totodată, canonul 28 Apostolic ne arată că cel caterisit se afurisește(se exclude din Biserică) dacă slujește: ”Dacă vreun episcop, ori prezbiter, ori diacon, caterisit după dreptate pentru vinovății arătate, ar îndrăzni a se atinge de Liturghia (slujba) cea oarecând încredințată lui, acesta de istov taie-se de la biserică.

  • Dispreţuiesc pe Episcopii lor şi se despart de ei:

Canonul 31 Apostolic ne prezintă următoarea idee: ”Dacă vreun prezbiter, defăimând pe episcopul său, va aduna îndeosebi, și jertfelnic altul ar înființa, nici o vină știind asupra episcopului întru buna credinșă și întru dreptate, caterisească-se, ca un iubitor de începătorie. Că este tiran așijderea, așijderea încă și ceilalți clerici, câți se vor uni cu dânsul. Iar cei lumești să se afurisească”. În tâlcuirea acestui canon ni se explică faptul că orice preot care defaimă pe episcopul său fără să cunoască cu adevărat că acesta este înșelat și își adună separat creștini și slujește fără voia și socoteala episcopului, unul ca acesta este un iubitor de începătorie și trebuie să se caterisească. Iar mirenii care urmează acelui preot trebuie să se afurisească, adică să fie excluși din Biserică.

Totodată, canonul 55 Apostolic ne învață că ”Dacă vreun cleric ar ocărî pe episcopul, să se caterisească. <<Că pe mai marele norodului tău nu-l vei grăi de rău>>”.

  • Fac conspiraţii contra Episcopului sau altor clerici:

În textul Canonului 18 Apostolic regăsim următoarele: ”Deci dacă oricare cleric, sau monahi s-ar afla, ori congiurați, ori fac fatrii, ori închegând meșteșugiri asupra episcopilor sau clericilor celor împreună cu ei, cu totul să cadă din treapta lor”. Acest canon se referă la faptul că dacă oricare din preoți se strânge și face comploturi împotriva episcopului lor, să fie caterisiți. Știm cu toții că preoții mai sus menționați cad sub incidența acestui canon deoarece au făcut comploturi atât împotriva actualului mitropolit Demosten, cât și a întregului sinod.

  • Refuză să se supună judecăţii bisericeşti:

Canonul 15 Cartagina ne povățuiește astfel: ”... dacă de la oricare Judecători bisericești, s-ar face apelație la alți bisericești Judecători, având mai mare stăpânie, nimic să-i vateme pe aceștia, a căror hotărâre se dezleagă, dacă nu se vor putea a se vădi, că ori pentru vrajbă, ori pentru impătimire au judecat, ori că cu vreun har s-au stricat(corupt)”. Tâlcuirea acestui canon ne învață că dacă un preot are o anumită ascultare sau un anumit canon de la episcopul său și caută să fie dezlegat de acest canon la un rang mai mare în ierarhie(la mitropolit de exemplu), hotărârea episcopului rămâne valabilă. Acesta a fost și cazul foștilor preoți, care au crezut că fostul mitropolit are putere mai mare decât episcopii și prin urmare, le va dezlega el tot ce a legat Sfântul Sinod.

  • Nu pomenesc la Liturghie pe Episcopii și Arhiepiscopul lor:

În textul Canonului 13 al Sinodelor locale I-II sfinții părinți ai bisericii au hotărât astfel: ”Semănăturile ereticeștilor zâzanii(neghine) aruncându-le în biserica lui Hristos(diavolul) cel cu totul rău, și acestea văzându-le din rădăcină tăiate cu sabia Duhului, au venit pe altă cale de meșteșugire, apucându-se a despărți Trupul lui Hristos cu mânia schismaticilor. Ci și pe această vrăjmășie a lui Sfântul Sinod zăticnindu-o, au hotărât de acum înainte ca, ori prezbiter ori diacon, osânindu-l pe episcopul său pentru oarecare vinovății, mai înainte de sinodiceasca judecată și cercetare și de osândirea cea deplinită asupra lui ar îndrăzni a se depărta de împărtășirea lui și numele lui nu-l va pomeni în sfințitele rugăciuni a liturghiilor după obiceiul predat bisericii, acesta să se supună caterisirii și de toată ieraticeasca cinste să se lipsească. .... Iar cei ce vor urma acestuia, de ar fi oarecare din cei ierosiți și ei să cadă din cinstea lor, iar de ar fi monahi sau mireni desăvârșit să se afurisească de biserică, până când scuipând legătura cea către schismatici, se vor întoarce către episcopul său”. Tâlcuirea acestui canon ne învață că ”atât cu ereticii cât și cu schismaticii, se apucă diavolul să rupă Trupul lui Hristos, adică Biserica Lui. Pentru aceasta canonul acesta rânduiește că, oricare prezbiter sau diacon s-ar despărți de împărtășirea episcopului lor și numele lui nu-l vor pomeni după obicei, mai înainte de a cerceta sinodul vinovățiile lui și de a-l osândi, unii ca aceștia să se caterisească...iar cei ce împreună urmează unor apostați ca aceștia, de ar fi ierosiți să se caterisească, iar de ar fi monahi sau mireni să se afurisească(adică să se despartă), și nu numai de dumnezeiștile Taine ci și de biserică, până când se vor uni cu episcopul lor”.

  • Nu se îngrijesc de viața morală și duhovnicească a păstoriților, ei însăși trăind în nepasare și imoralitate provocând sminteală și pierzarea pentru multi:

În acest sens, Canonul 58 Apostolesc ne învață că ”Episcopul sau prezbiterul nepurtând grijă de cler, sau de popr, și neînvățându-i pe ei bună cinstire de Dumnezeu, să se afurisescă, iar stăruind în nepurtare de grijă și lenevire, să se caterisească”.

  • Neascultarea anarhică și perseverența contra adevărului:

Pe lângă canoanele 31 și 55 Apostolice menționate mai sus, Canonul 5 Antiohian ne învață astfel: ”Oricare prezbiter sau diacon, defăimând pe episcopul său, s-a despărțit pe sineși de biserică și osebit a adunat și jertfelnic a așezat și, chemându-l episcopuș, nu s-ar supune și nu ar vrea lui a i se pleca, nici l-ar asculta, și întâi și al doilea chemându-l,acesta desăvârșit să se caterisească și vindecare să nu mai dobândească, nici cinstea sa să o poată lua. Iar de ar stărui tulburând și gâlcevind biserica, prin stăpânirea cea din afară, ca pe un tulburător a-l întoarce”. Așadar, pe lângă caterisirea clericului care face dezbinare, dacă acesta continuă să dezbine biserica, tâlcuirea canonului spune astfel ”să se înțelepțească prin stăpânirea politicească”.

Cel caterisit, dacă mai slujeste, își sporeste mai mult nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună știință, devin osândiți ca și el, și deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat. Cei ce o primesc din neștiință sau constrângere, se canonisesc cu chibzuială. Se pare că botezul făcut de preoții caterisiți se poate recunoaste ca și cel facut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de arhiereu caterisit, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit este arhiereu numai pentru răspunderea sufletului său, dar pentru misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie, cu deplină cunoștință de cauză, nu numai că nu este hirotonisit, dar el pierde și dreptul mireanului obișnuit de a mai putea fi hirotonisit, fiind socotit ca un tâlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtișag viclean, el s-a aratat și dovedit pe deplin nevrednic de a fi cleric”. (II Ecum. 4; Apoc. 3,13-20).

Deci, oameni buni, vă rugăm să înțelegeți că Sfântul Sinod nu vrea răul Bisericii, ci doar binele acesteia și implicit al creștinilor. Dacă acești preoți au ales să vă părăsească din cauză că un mitropolit caterisit le îngăduie anumite neputințe sau păcate, cu ce vă pot ajuta aceștia la mântuire? Aveți grijă că dacă urmați acestora, vă faceți părtași păcatului lor, așa cum ați putut vedea și în canoanele amintite mai sus. Totodată, pe internet tot circulă informația că mitropolitul ar avea întâietate în ceea ce privește luarea deciziilor în Biserică. Dacă studiați un pic mai atent ce au stabilit sfinții părinți ai Bisericii, veți regăsi în textul canoanelor sintagme de genul ”sinodul cercetează...; trebuie să se supună judecății sinodului”, ceea ce este în strânsă legătură cu învățătura bisericii că mitropolitul se supune sinodului.

Precum creștinii de rând se supun preotului duhovnic și respectă canonul pe care îl primesc de la  acesta, asemenea și diaconii, preoții și ierarhii se subordonează Sfântului Sinod. Atât creștinii de rând și monahii care nu sunt slujitori, cât și clericii inferiori, cei superiori sau ierarhii, se supun ascultărilor curățitoare ale Sfântului Sinod. Unii oameni nu au înțeles că preotul satului nu este hirotonit de către sat, ci este hirotonit de către episcopul locului. În cazul nostru, constatăm că orice mirean din parohiile amintite mai sus respectă Canoanele curățitoare ale duhovnicilor din parohii, dar preoții caterisiți nu au bunăvoința să le ofere un exemplu pozitiv, respectându-și și ei perioadele de canonisire sau de penitență.

Nu vă legați sufletele de oameni (de preoți în cazul de față), ci legați-vă de Dumnezeu și de Adevăr. Adevărul nu a stat niciodată într-un singur om (fostul mitropolit Vlasie/preoții caterisiți), ci adevărul s-a găsit în comunitățile unite de creștini. În Biserică, Capul Bisericii este Hristos, nu mitropolitul.

Așadar, Sfântul Sinod a rânduit preoți vrednici pentru parohiile Oglinzi, Drăgănești, Cărpiniș, Sârbi și Torino,și vă rugăm să-i ajutați ca să poată să se ocupe de mântuirea sufletelor voastre așa cum ar trebui, pentru că din cauza neglijenței foștilor preoți și totodată, a ideilor greșite pe care vi le-au repetat ani la rând,ne e teamă să nu vă pierdeți mântuirea.

Totodată, aici regăsiți un articol detaliat despre maica din umbra fostului mitropolit, iar aici puteți vizualiza un articol cu privire la ceilalți oameni din anturajul fostului mitropolit, care au fondat o asociație pe care ar vrea să o folosească pentru a-și atribui anumite parohii.