Fondatorii Asociației "apărătorii dreptei credințe"

Mai mare bucurie decât aceasta nu am, să aud că fiii mei umblă întru adevăr” spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în a treia epistolă sobornicească, capitolul 1, versetul 4.

Dragii noștri cititori și frați întru Hristos, ne doare să auzim că o parte din dumneavoastră vor să se înscrie sau deja fac parte din nou-înființata asociație „Apărătorii dreptei credințe” și pentru acest lucru am vrea să lămurim anumite aspecte, menționând faptul că nu vrem să atacăm sau să jignim pe nimeni, ci doar să expunem părerea Bisericii noastre cu privire la această personalitate juridică.

Pentru că ieri am postat un articol mai detaliat cu privire la intențiile acestei asociații și în special, ale unuia din fondatorii acesteia și anume, dl. Gabriel Ilășoaia, nu vom intra și astăzi în atât de multe detalii. Scopul principal al acestui material este să expunem câteva detalii cu privire la fondatorii asociației menționate anterior, încercând să facem o comparație între aceștia și apărătorii consacrați ai dreptei credințe de-a lungul istoriei Bisericii.

Stând de pază pentru ortodoxie și urmărind cu vigilență toate manifestările vieții bisericești, sfinții părinți au observat mereu problemele care au apărut în Biserică și au încercat să le rezolve pornind chiar cu cei care le-au creat, fie că au fost erezii, fie că au fost alte ispite. Încercând să ne asumăm cu smerenie această responsabilitate, spre marea noastră mâhnire am observat că fostul mitropolit Vlasie a avut în jurul său atât oameni de bună credință, cât și de rea credință, care știm cu toții, au în marea majoritate a timpului o capacitate decizională mai mare decât cei bine-intenționați. Prin acțiunile sale împotriva duhului ortodoxiei, fostul mitropolit Vlasie s-a rupt din unitatea cu Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică și a pierdut dreptul de a conduce în vreun fel Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, chiar dacă ierarhii și păstorii noștri au încercat în toate felurile să-l păstreze pe calea cea dreaptă și adevărată.

Așa cum am mai menționat, acesta s-a înconjurat de tot felul de persoane, printre care și dl.Gabriel Ilășoaia, „consilierul cancelariei mitropolitane”, care este de fapt, consilierul, care își asumă în fața lumii această „funcție” (căci adevăratul consilier știm cu toții cine este), al fostului mitropolit și nu al cancelariei mitropolitane. Comportamentul neadecvat pe care l-a adoptat și promovat în mediul online vis-a-vis de păstorii noștri și de Biserică, a condus la sancționarea sa ulterioară de către Sfântul Sinod, prin afurisire. Practic, acesta nu mai face parte din Biserica cea vie. Desigur, se poate primi înapoi, dar cu o smerenie și o pocăință profundă, așa cum prevăd sfintele canoane.

A doua funcție importantă în asociație și anume, vicepreședintele, o deține dl. Tuloi Denis, cel pe care l-ați văzut cu siguranță prin filmulețele postate de Gabriel Ilășoaia cu „slujbele” în care a slujit fără nicio reținere actualul monah Vlasie. Dl. Denis este „garda de corp” a fostului mitropolit. În ce lume trăim oameni buni? Cine credeți că ar vrea să-l lovească pe fostul mitropolit? Chiar dacă a făcut sau nu rău Bisericii, asta nu înseamnă că trebuie să-l atacăm când ne întâlnim cu el. Considerăm că doar o minte bolnavă se putea gândi la lucrurile acestea. Totodată, am vrea să menționăm, deși nu este neapărat un aspect așa de important, că acest băiat face parte din biserica de stil nou. Este de apreciat faptul că vrea să vină la credința adevărată și îl primim cu brațele deschise, să nu se înțeleagă că avem ceva personal cu dl. Tuloi, el doar face ascultare de cineva. Totuși, dacă vrea să adere la ortodoxia nepătată, îl sfătuim să nu se lase înșelat de cei care vor răul acesteia.

Nu în ultimul rând, funcția de secretar o deține soția domnului Ilășoaia, doamna Felicia. Mai mult decât am specificat anterior cu privire la căsătoria celor doi, nu vrem să adăugăm nimic.

Acum, am dori să trecem printr-o scurtă incursiune cu privire la apărătorii consacrați ai ortodoxiei și anume, sfinții, cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. De la începuturile lumii și până acum, în toate timpurile și în toate locurile pe unde au trăit, s-au străduit să păstreze demnitatea lor de oameni, închinându-și toată viața lor în slujba binelui și a dreptății, în slujba lui Dumnezeu. Noi îi cinstim pe toți sfinții pentru viața lor pilduitoare, pentru statornicia lor în credință, pentru caracterul lor hotărât pe calea binelui și a dreptății, pentru bunătatea inimii lor și pentru sfințenia vieții lor.

Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea (epistola) sa către Evrei, cap.11, vers. 33-40, ne exemplifică lupta pe care o duc sfinții pentru apărarea și propovăduirea ortodoxiei: „sfinții toți, prin credință, au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă; unele femei și-au luat pe morții lor înviați, iar alții au fost chinuiți, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alții au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți, ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului. Și toți aceștia, mărturisiți fiind prin credință, n-au primit făgăduința, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea. De aceea, și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței.”

Așadar, putem oare să facem o asemănare între adevărații apărători și păstrători ai ortodoxiei și cei care se intitulează așa? Doamne ferește, nu vrem să arătăm cu degetul înspre cineva, dar poți oare să susții cu ardoare că aperi ortodoxia când semeni dezbinare între credincioși, când vorbești urât despre clerici și nu le acorzi respectul cuvenit (măcar un comportament de bun simț, ca pentru niște oameni normali), când tot ce propovăduiești este ura și antipatia față de aproapele? Când în loc să apelezi la Dumnezeu și la sfinți ca să te ajute să treci peste ispite tu apelezi la instituțiile omenești, laice? Iubiților, trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna că Biserica nu a stat într-un singur om. Chiar dacă l-am iubit și îl iubim pe fostul mitropolit Vlasie și ne-a fost ca un tată, nu trebuie să ne jucăm cu cele sfinte și să trecem cu vederea ce se întâmplă cu Biserica, căci orice iubire pentru cineva trecător este depășită de iubirea pe care o avem pentru Creatorul nostru. Același lucru se aplică și în cazul preoților caterisiți.

Considerăm că numele acestei asociații nu este unul potrivit și că mai degrabă ar trebui să se numească „Apărătorii mitropolitului Vlasie”. Dar aveți grijă să nu cădeți în erezia serghianismului, căci în Biserica Rusă, ereticul mitropolit Serghie a despărțit Biserica în două, iar din partea celor care nu i s-au supus au răsărit sfinții catacombelor Rusiei. Trebuie să fiți conștienți că este practic o rupere din trupul Bisericii și o alipire la o organizație lumească, ce nu se împărtășește de lucrarea Sfântului Duh, chiar dacă ulterior se va crea o nouă organizație religioasă (pentru că nu o putem numi biserică atât timp cât nu lucrează Duhul Sfânt în ea). Ce înseamnă că te rupi de Biserică? Înseamnă că-l pierzi pe Hristos, că nu mai poți fi locaș Duhului Sfânt, că aderi la o organizație care nu poate să te ajute să te mântuiești tocmai din cauza lipsei lucrării vii și continue a Sfântului Duh.

Ne rugăm la Bunul Dumnezeu și la Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul să nu se întâmple această dezbinare, apărută din cauza monahului Vlasie și să rămânem în unitatea și dragostea ortodoxiei adevărate.