Biserica lui Hristos nu a fost niciodată în liniște, excepție făcând perioade foarte scurte de timp. Iar în vreme de tulburare, episcopii și ceilalți clerici sunt cei care trebuie să aducă liniștea între credincioși, așa cum îi povățuiește Darul lui Dumnezeu. De aceea nu vom sta nelucrători și vom încerca să aducem unele lămuriri și povețe, pentru a folosi creștinilor ce au nelămuriri și poate că s-au smintit după recentul eveniment de la parohia Oglinzi.
Domnul nostru Iisus Hristos ne învață în Evanghelie astfel: „În lume necazuri veți avea” (Ioan16:33). Deoarece lumea aceasta nu este veșnică, nu se găsesc în ea liniștea și fericirea deplină. Doar în viața veșnică vom găsi dragoste desăvârșită, desfătare și veselie nesfârșită. Însuși Mântuitorul ne-a spus acestea, iar cuvintele Lui sunt adevărate și sfinte. Și aceste cuvinte s-au împlinit prima dată cu Sfinții Apostoli, care au avut multe de pătimit de la necredincioși, pentru propovăduirea Evangheliei. Apoi au urmat mucenicii, cei ce și-au vărsat sângele pentru credința în Hristos cel răstignit. După mucenici au mai fost și ierarhii cei dreptcredincioși, care au pătimit multe de la eretici. De asemenea, cuvioșii cei din pustie s-au făcut mucenici de bunăvoie în lupta cu duhurile cele viclene și în urcușul lor spre despătimire.
Iată că nimeni din cei ce au voit să slujească îndeaproape lui Dumnezeu, nu a fost lipsit de necazuri. Despre aceste necazuri, ne spune și Sf. Apostol Pavel astfel: „În călătorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de către tâlhari, în primejdii de către rudenii, în primejdii de către păgâni, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii în mare, în primejdii între frații cei mincinoși” (2Corinteni 11:26). Iată ce moștenire ne-au lăsat nouă Sfinții Apostoli! Odată cu succesiunea apostolică am primit și grija pentru turma lui Hristos, dar am primit și predispoziția către ispite.
Tocmaide aceea, considerăm că partea neplăcută din episodul de la Parohia Oglinzi, este o ispită, pe care vrăjmașul ne-a adus-o pentru că am dorit să ne facem datoria și să împiedicăm pierzarea unor suflete. Pentru a înțelege toate aceste lucruri, vom prezenta mai jos episodul de la Oglinzi, pentru că dorim să arătăm realitatea, așa cum este ea și nu cum s-a făcut cunoscută în mediul online, de către cei neascultători și îndărătniciți.
Totul a plecat din dorința noastră de a ne face datoria de păstori duhovnicești și din prețuirea pe care o avem pentru sufletele încredințate nouă. După cum se știe, fostul preot de la Parohia Oglinzi, care este caterisit și afurisit de către Sf. Sinod din motive canonice, săvârșește în continuare slujbele și serviciile religioase în această parohie. Deși a fost înștiințat cu privire la caterisire și s-a hirotonit un alt preot pentru Parohia Oglinzi, acesta nu s-a supus, ci a continuat să slujească, amăgind credincioșii și făcându-i să creadă că el este preot în continuare și că îi poate uni cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii. Iată ce mare înșelare! Prin înșelăciunea sa, oamenii sunt despărțiți de Hristos, deoarece numai prin SfinteleTaine ale Bisericii ne unim cu El. Peste toate acestea, cel mai grav este că oamenii din această parohie mor nespovediți, neîmpărtășiți și poate chiar sunt prunci care mor nebotezați. Spunem acestea deoarece toate serviciile religioase, pe care le săvârșește fostul preot Petru Dascălu sunt nule. Iar nulitatea lor nu este doar pe pământ ci și în ceruri, căci „oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer” (Matei 18:18).
După cele prezentate mai sus, cum am putea noi să stăm pasivi? Ne-a încredințat Hristos turma sa spre păstorire și va cere sufletele oilor sale din mâna noastră. Cum vom răspunde în fața lui Hristos? Oare este puțin lucru această responsabilitate? Cine va răspunde pentru sufletele care se pierd la Parohia Oglinzi?
Sunt unele persoane care au fost de părere că trebuia să așteptăm până când situația cu schimbările recente din Biserica noastră se va legaliza și la judecătorie. Dar am observat că această formalitate tinde să se lungească tot mai mult și iarăși punem întrebarea: Cine răspunde de sufletele ce se pierd în tot acest timp?
Au mai fost unii ce au fost de părere că se putea face totul într-unmod mai diplomat și mai civilizat, pentru a evita conflictele și pentru a nu genera o situație rușinoasă pentru noi și pentru Biserica noastră. În primul rând, trebuie să se știe că noi nu am mers acolo cu gând de „război”, nu am luat cu noi oameni înarmați și nici nu am provocat pe nimeni la ceartă sau luptă. Noi am mers doar să explicăm enoriașilor Parohiei Oglinzi situația fostului preot care este caterisit, situație ce am prezentat-o mai sus, pe scurt. De asemenea am dorit să le arătăm pericolul în care se află și anume, pierderea sufletului. Acest lucru l-am făcut mai cu seamă din dragoste pentru credincioși, dar și pentru că era datoria noastră.
Este ușor pentru cei ce nu răspund de sufletele oamenilor să stea pe margine și să își dea cu părerea. Dar pentru cei responsabili au fost nopți nedormite, zbucium interior, frământare a minții și multă chibzuință, până când s-a luat hotărârea de a merge la Parohia Oglinzi pentru a prezenta poporului situația în care se află. Se știa de faptul că enoriașii sunt amăgiți de fostul preot și în neștiința lor sunt gata să facă gesturi agresive și chiar să lovească. Dar cu toate acestea, am decis să mergem acolo. Oare ce ne-a făcut să luăm această decizie? Numai grija pentru mântuirea sufletelor credincioșilor. Iată că pentru toate întrebările și nelămuririle răspunsul este unul și anume:grija pentru mântuirea credincioșilor.
Și poate că sunt unii care vor zice că exagerăm cu această grijă pentru sufletele enoriașilor noștri. Pentru a-i lămuri și pe aceștia, vom încerca să înțelegem din cuvintele Mântuitorului care este valoarea sufletului unui om. Mântuitorul spune așa: „ce va folosi omului de va dobândi toată lumea, și-și va pierde sufletul său?” (Marcu8:36). Iată care este valoarea sufletului! Un singur suflet este cu mult mai valoros decât toată lumea aceasta. Lumea aceasta, cu toată înțelepciunea sa, cu civilizația sa, cu mărirea și cu bogăția sa, nu valorează nici pe departe cât un suflet. De aceea, avem niște întrebări, la care vom răspunde acum:
-Am fost necivilizați în demersul nostru de la Parohia Oglinzi?
-A fost un eveniment rușinos pentru Biserica noastră?
-Am riscat să fim agresați de cei îndărătnici?
Pentru toate acestea avem un singur răspuns: Am făcut acel demers din grijă pentru sufletele credincioșilor, iar sufletul este mai valoros decât toate acestea. Dacă un singur om din Parohia Oglinzi va înțelege că unirea cu Hristos nu se poate face decât prin Sfintele Taine săvârșite de un preot adevărat, înseamnă că demersul nostru este cu folos și s-au meritat toate riscurile.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a spus în vedenie Sfântului Apostol Carp că pentru mântuirea unui singur suflet ar fi gata să se mai răstignească încă o dată. Iată ce lucru înfricoșător! Tot astfel de dedicare ne cere și nouă Hristos! La înfricoșătoarea judecată, Hristos nu ne va întreba dacă am fost civilizați, nu ne va întreba dacă am fost diplomați, nu ne va întreba dacă am fost plăcuți lumii! Întrebarea va fi aceasta: Ce am făcut pentru sufletul nostru și pentru sufletele încredințate nouă?
Deși în demersul nostru de la Parohia Oglinzi noi nu am avut decât intenții bune, s-ar putea să fie unii care să ne acuze că am încălcat unele legi laice, ce țin de tulburarea liniștii publice sau organizarea de evenimente. Aceste acuze ar fi pe nedrept, dar ne-am asumat și acest risc, deoarece era neapărat nevoie să ne facem datoria de păstori ai unor suflete care riscă să se piardă. Iar dacă nu ne facem datoria, ce îi vom răspunde lui Hristos? Oare îi vom spune că nu era legal să ne facem datoria? Îi vom spune că am fost civilizați și diplomați?
Pentru a vedea de cine trebuie să ascultăm în aceste situații, vom lua exemplul Sfinților Apostoli Petru și Ioan, cărora evreii le-au interzis să mai vorbească oamenilor de Hristos, dar ei au continuat propovăduirea cu și mai multă râvnă. Atunci au fost prinși din nou și, după ce i-au înfricoșat cu pedepse, le-au poruncit iarăși să nu mai grăiască poporului de Hristos. Atunci ei au spus: „de este drept înaintea lui Dumnezeu, a asculta pe voi mai vârtos decât pe Dumnezeu, judecați” (Fapte 4:19). Oare nu era legal și civilizat pentru Sfinții Apostoli să asculte de autoritățile ce le-au interzis propovăduirea? Dar cu toate acestea, ei au ascultat mai mult de Dumnezeu.
Tot astfel vom răspunde și noi celor ce consideră că demersul nostru nu a fost civilizat sau legal. Noi am ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Iar Dumnezeu ne poruncește să avem grijă de sufletele încredințate nouă.
Mai este un aspect pe care vrem să îl clarificăm. Nimeni dintre membrii delegației ce a mers la Oglinzi, nici cleric, nici mirean, nu a agresat în nici un fel pe nimeni. Noi am mers cu dragoste și grijă părintească. Dar cu toate acestea, au fost unii dintre enoriașii de acolo, care în vrajba și furia lor, au amenințat, au înjurat de lucruri sfinte, au îmbrâncit și chiar au lovit pe unii dintre clerici. Noi îi iertăm pe toți și ne rugăm ca și Mîntuitorul pe cruce, zicând: „Părinte iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Și cu adevărat credem că nu știu ce fac. Căci au fost amăgiți de cei cărora nu le pasă de sufletele lor. Dar pentru ca aceștia să primească desăvârșita iertare de la Dumnezeu, vor trebui să vină la cei pe care i-au lovit, să ceară iertare și, de asemenea, să li se facă dezlegarea de acest mare păcat. Dacă cei ce lovesc în părinții cei trupești sunt aspru pedepsiți, oare cum vor fi pedepsiți cei ce au lovit în părinții cei duhovnicești? Noi nu dorim nicidecum pedeapsa lor, și de aceea așteptăm ca ei să își mărturisească acest păcat, pentru a primi dezlegare și iertare.
Credem că cele explicate mai sus, sunt lămuritoare, pentru a arăta de ce am decis să facem demersul de la Oglinzi, dar poate că încă mai sunt unii care se întreabă dacă s-a meritat tot acel „scandal” sau „circ”, cum l-au numit alții. Trebuie să se știe că noi nu am dorit nici circ și nici scandal. Nu am făcut lucruri josnice, nu am jignit și nu am agresat pe nimeni. Dar nici enoriașii cei cuviincioși nu au făcut aceste lucruri. Din informațiile primite de la localnici, numărul enoriașilor de la Parohia Oglinzi ce au luat parte la acea adunare, a fost mai puțin de jumătate (aproximativ 30 de procente). Restul participanților au fost aduși din alte localități, cu scopul de aduna un număr mare de participanți și de a da impresia că majoritatea enoriașilor de la Parohia Oglinzi îl susțin pe fostul preot. Dar un lucru și mai grav este faptul că unii dintre cei aduși acolo nici măcar nu fac parte din Biserica noastră, adică nu sunt ortodocși pe stil vechi. Aceștia au fost aduși acolo doar pentru a face imposibilă misiunea noastră. Acesta a fost motivul pentru care, ceea ce trebuia să fie o discuție duhovnicească între clerici și credincioși, s-a transformat în ceva ce unii au numit „scandal” sau „circ”. Noi nu vrem să catalogăm în acest fel, ci vom spune că vrăjmașul neamului creștinesc, care este diavolul, a găsit oamenii potriviți prin care să împiedice lucrarea duhovnicească. Văzând cât de înverșunați au fost oamenii și cât de porniți spre agresiuni fizice, înțelegem cu tristețe ce educație au primit de la fostul preot. De aceea, acum suntem încă mai convinși că era neapărată nevoie de un păstor care să îi învețe pe enoriași să facă voia lui Hristos și nu voia diavolului. Ne vin în minte cuvintele Sfântului Nicodim Aghioritul, care spune că preotul trebuie să facă din enoriașii săi, slugi ale lui Hristos, iar nu admiratori proprii și slugi ale sale. După evenimentul de la Oglinzi, observăm cu părere de rău că fostul preot nu numai că și-a făcut slugi și susținători proprii, ci este pe cale să iși facă enoriașii slugi ale diavolului. Nu vrem să supărăm pe nimeni, dar nu putem crede că cei ce au lovit și au înjurat acolo de lucruri sfinte, se pot numi slugi ale lui Hristos.
În cele din urmă, vrem să amintim credincioșilor noștri că pe zi ce trece, tendințele lumii de azi și noile curente vor intra tot mai mult în contradicție și chiar în conflict cu Biserica lui Hristos. Poate că se va ajunge ca multe dintre practicile religioase sau pastorale să fie ilegale. Ce vom face atunci? Oare îl vom lăsa pe Hristos pentru a nu intra în ilegalitate? Oare vom asculta mai mult de oameni decât de Dumnezeu? Să nu fie! Noi vom respecta legile laice, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu învățătura lui Hristos și predaniile Sfinților Părinți.
Avem încrederea că explicațiile și învățăturile de mai sus au darul de a lămuri pe cei confuzi și a liniști pe cei tulburați de recentul eveniment de la Oglinzi. Rugăm pe Dumnezeu să sporească dragostea între creștini, să aducă pace Bisericii, să ne înțelepțească pe toți, pe păstori și pe păstoriți, pentru ca fiecare să își facă datoria și să umble în căile Domnului.